Viata e o lupta – Tatiana Duplei

in-memoria

Viata e o lupta

Viata e plina de surprize pe care ni le ofera in fiecare zi. Placute sau mai putin placute, ele ne coloreaza viata si ii dau sens.Una dintre surprizele care a devenit ceva firesc pentru noi este faptul ca zi de zi suntem pusi fata in fata cu soarta. Uneori ea este ingaduitoare fata de noi; alteori insa apele destinului se tulbura incepand sa fiarba. In acele momente ne dam seama ca viata este o lupta continua, o lupta intre timpul care alearga sturlubatic si omul, care este practic neputincios in fata lui. Cand simt ca drumul devine anevoios si plin de cumpene unii incearca sa evadeze din cotidian. Cumplita eroare, deoarece ei nu observa ca se prabusesc, nu observa ca valurile timpului se izbesc de ei doborandu-i. Acestia cad la fundul oceanului si se intind pe nisipul moale. Observand ce se petrece, ei incearca sa inoate, sa iasa la suprafata, se vaita, plang, implora… Zadarnic. E prea tarziu acum. Spre deosebire de ei, adevaratii osteni sunt cei care reusesc sa continue lupta si sa iasa invingatori.

Viata este o lupta, viata este un lant de zboruri inaltatoare si coborasuri. Bineinteles ca soarta loveste in fiecare si nu exista om care sa nu fi cazut macar o data. Dar cati si-au pus vreodata intrebarea de ce cadem? De ce destinul este mai puternic decat noi? Multi… Dar cati au dezlegat acest mister ? Anume aceste cazaturi ne fac mai puternici in fata sortii. Ele ne otelesc si ne pregatesc pentru cele ce vor urma. Ele ne calesc si de ce nu, ne pun la incercare si taria de caracter si rabdarea incercand sa ne faca mai buni. Desigur, cadem, chiar avem nevoie de acest lucru, dar trebuie sa cadem demn pentru ca mai apoi sa ne putem relua zborul cu demnitate.

Si confirm inca o data: viata este o lupta, dar atunci cand cazi te ridici si mergi mai departe!

“Iar timpul creste-n urma mea…”

Viata… Acest ghem cu ata care se desface cu fiecare zi care trece. De ce? Pentru ca timpul este nemilos si nu doar cu unii dintre noi, ci cu toti. Am intalnit oameni care spun ca o anumita persoana este dusmanul lor si nu-si dau seama ca in viata aceasta scurta au un alt dusman, care, de altfel e dusmanul nostru comun – timpul. Acesta este la fiecare colt, urmarindu-ti fiecare miscare. Exista perioade in viata ta cand doresti ca timpul sa treaca mai repede, mai tarziu… o data cu inaintarea in varsta ne dorim cu ardoare ca timupl sa stea in loc.

Multi sunt aceia care trec prin viata ca un fulger si cand arunca o privire in urma observa ca nu au lasat nimic. Da, timpul este necrutator, clipele zboara si nu reusesti sa le tii de aripi macar o secunda in plus… Dar ele alearga, se zbat, se smulg din imbratisarile tale lasandu-ti doar regrete pentru clipa ce s-a dus si nu va mai reveni. Fiecare secunda e pretioasa chiar daca nu-ti dai seama de acest lucru. Dar daca le legi unele de altele, atunci se formeaza un lant de clipe irepetabile. Timpul trece, amintirile raman la fel cum apa trece si pietrele raman. Aceste amintiri cristalizeaza in mintea si inima ta amintiri ca o floare alba, pura, vesnic vie. Timpul trece, se scurge asemenea nisipului din clepsidra, dar cat de minunata este fiecare clipa.

De cate ori omul nu se plange ca viata este alcatuita din rutina, ca face mereu aceleasi lucruri. Dar cat de mult greseste! Oare e atat de greu de sesizat ca fiecare zi, fiecare ora, fiecare clipa este deosebita de precedenta si urmatoarele. Oare n-ar trebui sa te bucuri de fiecare clipa, caci in urmatorul moment ea zboara si nu mai revine vreodata.

Timpul zboara, timpul creste-n urma ta, dar el lasa amprente sub forma unor dulci amintiri. De fiecare data cand te simti coplesit de tristete, adu-ti aminte de clipele minunate pe care le-ai trait si vei constata ca timpul se va transforma dintr-un dusman in aliat.

Duplei Tatiana

In decembrie scriam un articol in care imi exprimam indignarea fata de acest sistem indiferent care ucide, fata de  aceasta natie uitata de lume parca care tinde a avea mai multe asemanari cu unele animale salbatice decat cu umanitatea! Asa cum am promis atunci revin acuma cu … Tatiana, acum cand se implineste un an de cand nu mai este printre noi. Desi doream sa scriu si sa ma documentez mai pe larg cu privire la acest subiect timpul si mijloacele nu prea m-au ajutat insa am primit sprijin si incurajari de la diverse persoane si speram impreuna sa incercam sa facem diferenta , este numai o chestiune de timp si sper sa vad infaptuita si aceasta actiune a noastra. Imi este scarba de justitia de la noi … am citit cateva articole dintre cele mai recente: aci si aci si deja mi-a perit cheful de orice si  pentru ca nu vreau sa stric aceasta zi voi pune la zid acest sistem indiferent cu alta ocazie in viitorul apropiat.

Tatiana implinise o frumoasa varsta chiar cu cateva zile inainte de nefericitul incident, avea planuri si sperante mari ca orice tanar … cred ca cuvintele de mai sus scrise de ea  ne poate creea o imagine pentru aceea ce a fost si continua sa fie ea ca fiinta, o luptatoare  adevarata.

Vreau sa multumesc singurei persoane printre atatia trecatori care a tinut-o de manuta in acele momente … probabil nimeni nu a facut asta si ma simt dator sa o spun pentru ca este un gest pe care probabil putini l-ar fi facut dar mai ales inteles… vreau sa multumesc tuturor celor cu care am vorbit si care prefera sa isi pastreze anonimatul pentru moment, care m-au ajutat sa alcatuiesc acest articol si aci ma refer: imagine, filmulet si aceste frumoase ganduri, vreau sa multumesc tuturor care desi nu au cunoscut-o pe Tatiana au zis un gand bun familiei si si-au exprimat liber parerea si indignarea si au incerca asa cum au putut sa schimbe ceva. Sper cat de curand sa primesc raspuns si de la sora Tatianei care sa ne sprijine in demersurile noastre  si pentru a supraveghea asa cum putem solutionarea acestei cauze si pentru ca  Tatiana sa isi gaseasca in sfarsit linistea.

Multumesc tuturor celor care le sunt  aproape familiei Tatianei in aceste momente mai delicate … si pentru cei care doriti sa lasati un gand bun sau o incurajare nu ezitati sa faceti acest lucru pe adresa: kiseleff2008@yahoo.com

Va multumesc!

Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

~Invizibilul~

6 thoughts on “Viata e o lupta – Tatiana Duplei

  1. Imi pare nespus de rau pentru cele intimplate,… din pacate nu este singurul caz nefericit. Sunt mii si mii de cazuri asemanatoare … care se acopera cu nisip, ca sa treaca in uitare.
    Oricum deseori nu suntem noi cei in masura sa ne facem dreptate. Eu sunt de parerea ca undeva CINEVA sta atintit cu ochii catre noi, si fiecare isi va primii rasplata dupa merit, la timpul lui.
    Deseori ne luptam cu morile de vint, fiind oameni simplii nu putem sa ne facem drepatate, si ne prelungim agonia cu incercarea de a se face dreptate. Oricum nu ne aduce inapoi persoana iubita in nici un caz, lipsa ei/lui nu va fii niciodata inlocuita cu nimic.😦

  2. Te felicit! Pentru faptul ca ai scris absolut minunat despre un om cu adevarat special, pentru ca nu lasi lucrurile sa treaca pe langa tine, pentru ca stii sa-i faci pe ceilalti sa vibreze si sa traiasca clipele la aceeasi intensitate cu tine.

  3. Pingback: Nu te-am uitat… « Jurnalul de Drum al unor Anonimi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s