Lacrimi … in noapte!

Ce inseamna lacrimile pentru mine … imi este greu sa raspund la aceasta intrebare! Imi amintesc de ploile din viata mea, de apa paraisului cum curge la vale, de valurile marii care aluneca usor pe nisip … de roua de dimineata pe care o calcam descult cand ma duceam sa aduc vaca bunicilor la muls, de picaturile de apa ce ieseau din mine cand faceam cate o baie fierbinte sau cand copil fiind pamantul il … intelegeam!
Am plans acu ceva minute … tocmai am terminat de vizionat un film pe care mi-am propus de mult sa il vad dar nu am reusit: „slumdog millionaire”. Asa ca o prima impresie … nu e vorba ca ar fi ceva extraordinar insa privind acest film mi-am amintit multe si sincer mi-a placut. Nu sunt un fan inrait al filmelor insa cand vad unul care sa merite il apreciez din mai multe puncte de vedere.
Ascultand Directia 5 – Simbioza pur si simplu mi-a venit sa scriu aceste randuri … eu si lacrimile mele! 🙂

SURSA FOTO: bastrix.wordpress.com/2008/03/03/

Desi multi poate rad … alti nu ma considera a fi destul de „barbat” de ma smiorcaiesc privind la filme … ei bine sincer nu imi pasa si nici nu imi este frica sa recunosc acest lucru. Cum sa neg ceva ce face parte din mine … lacrimile mele au fost mereu alaturi de mine … le simt de fiecare data … au un gust aparte, defapt au gustul meu … un pic sarat si ceva … greu de spus ce. Nu plang la toate filmele doar la cele prin care ma regasesc sau le simt … ca si personajul principal al acestui film trairile vietii l-au cladit si l-au construit.
Uneori e bine sa mai si plangi … lacrimile au si ele acest drept si prea putin le pasa de care este motivul pentru care iau ele nastere … si aceste motive sunt si le destul de diversificate…
Uneori plang cand am gandesc la ceva frumos, cand privesc rasaritul sau apusul, valurile marii … orice ce il simt ca ceva facad parte din mine … din viata mea.

SURSA FOTO: http://sufletpierdut.com/marea-ploaia-soarele/

Ma gandea candva cand eram copilas sa pun cateva lacrimi de ale mele intr-o sticluta si sa o tin acolo ani si ani … si apoi la un moment dat sa plantez o floare sau un copacel turnand acele lacrimi la radacina … nu stiu de ce dar asta mi-a venit in minte in aceste zile.

SURSA FOTO: http://stelutza-v.blogspot.com

Astazi mi-am facut timp si am pus in pamant toate cele necesare in orice gradina … verdeturi, morcovi, ceapa, patrunjel… am sapat pamantul si am pregatit terenul pentru ca sa dispara buruienile si sa poata sa apara firicerele de iarba … am mirosit si am simtit totul asa cum o faceam candva. Revenind acuma la acele ganduri ale mele din copilarie cu sticulta… poate voi pastra cateva lacrimi si le voi tine intr-o sticluta insa as vrea sa fie cat mai variate lacrimi … sentimente, ganduri, trairi si … atunci cand va fi momentul sa predau stafeta si sa le folosesc pentru un fir de viata tinerel sa plantez ceva cu tot sufletelul meu si sa fiu impacat cu asta… imi pica lacrimile iarasi …. ochi imi tremura … ah iubesc lacrimile mele, fac parte sin mine si tot timpul imi vor fi alaturi. Desi viata mea pana in acest moment nu a fost plina chiar asa de multe lucruri extraordinare … asa putine cate au fost au o insmenatate mare pentru mine.
Inchei ,ascultand melodia tot de la „Directia 5 – In sufletul tau„, aceste raduri scrise de un anonim … care culmea cred ca a plans de fericire mult mai mult decat de suparare in viata lui … asta poate si pentru ca supararile mai tot timpul le-am tinut in mine insa sentimentele frumoase tot timul mi-a palcut sa le simt pe obrajiori … si in astfel de momente imi dau seama cat de norocos pot fi simtind asta … nu e mult pentru altii insa pentru mine e aproape totul.

SURSA FOTO: http://hultan.wordpress.com

Iubesc viata, iubesc pe invizibila mea oriunde ar fi ea… iubesc lacrimile mele care imi reamintesc ca inca sunt uman si ca exist, iubesc faptul ca imprastii numai ganduri bune in jurul meu ca aduc un zambetel cat mic pe fetele celor care ma inconjoara, iubesc acest articol care e scris cu suflet, va iubesc pe toti! 🙂

Pentru Invizibila mea! click aci.


Last edited by Invizibilul on aprilie 3, 2009 at 9:31 am

~Invizibilul~

9 thoughts on “Lacrimi … in noapte!

  1. …”Uneori plang cand am gandesc la ceva frumos, cand privesc rasaritul sau apusul, valurile marii … orice ce il simt ca ceva facad parte din mine … din viata mea” – Sa nu te schimbi niciodata! 🙂

  2. m-a impresionat postul asta…si eu plang la filme, si nu e nici o rusine, chiar daca esti barbat…tot om esti. ma bucur ca ai curajul sa recunosti asta..pacat ca acum exista tendinta asta de a ne reprima sentimentele frumoase, de a ne robotiza…continua sa visezi, sa traiesti frumos! in definitiv, asta conteaza

  3. de fiecare data ma uimesti cu felul tau de a scrie , de transmite sentimente si trairi..in comparatie cu scrisul meu mediorcu…imi place cu scrii 😛 te felicit …eu inc anu am curajul sa scriu tot de am pe suflet aici nici macar bucuriiile toate poate pt c anush ce cu adevarat ma bucura 😛 te poop si te imbratisez oricum eu cred ca am nevoie mai mult de o imbratisare 😛

  4. desi fiind femeie ar parea firesc sa plang ades….eu nu plang. Poate de 10 ori maxim in cei 45 ani parcursi pana-n prezent(ma rog, bebelus cred ca smiorcaiam…dar nu-mi amintesc, asa ca nu se pune la numaratoare). Am plans la moartea tatalui meu pana am simtit ca nu mai am lacrimi, dar mi-am condus bunica favorita pe ultimul drum fara sa-mi cada o lacrima. Stiu ca m-ati cataloga insensibila si dura. Deloc. Doar ca nu pot plange. Decat foarte,foarte rar. Doar cand sunt doborata la pamant si simt ca imi este greu sa mai suport….Inca un defect al meu, la lungul sir …

  5. Ceea ce scri tu acum , eu scriam in jurnalele mele personale , la varsta de 15-18 ani!Pe atunci traiam sub adanca influenta a romanelor citite cu deosebita placere ! Si-mi doream sa traiesc in vremea regilor francezi din operele marelui Dumas! Ce ma uimeste la tine, e faptul ca ai pastrat ”adolescenta inocenta” din vremuri apuse. Ma uimeste pentru ca in general pragmatismul impus de timpurile pe care trebuie sa le suportam si sa le traim, duc incet -incet la uitare. Am iubit noaptea, lacrimile, roua , diminetile….Acum ”iubesc” solitudinea si interiorizarea singurele arme destul de puternice pentru a merge orbeste prin viata acum ! Dar , din farama de ganduri ramase intr-un colt al mintii de pe vremea cand visam, iti spun : O SA-TI GASESTI CU SIGURANTA INVIZIBILA CARE ITI VA ACCENTUA VIZIBILITATEA!

  6. felicitari scumpul meu colegut pt aceasta postare…si eu am vazut filmul si la fel am plans,e un lucru frumos sa plangi din suflet,sa iti exteriorizezi sentimentele si emotiile,nu e o rusine sa plangi asta ne arata ca suntem oameni si ca traim..eu plang mereu cand am parte de emotii puternice nu doar cand sunt trista pt ca as putea numara de cate ori am plans de tristete…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s