Unde esti ?

N-am să te mai caut prin pâraie de munte,
căci mă tem să nu găsesc iar pietre.

În van, cu ochii tăi limpezi,
cu adieri mărunte
proporţiile grele au să mă îmbete.

Tufişuri dezgolite petrec fiori de hău,
şi nu mă mai surprind anemice iluzii…

În urma veşnicului neant deschis,
trândav, purced spre rău
c-o aripă sedusă de vechile-mi contuzii.

Păreri, opinii, energice figuri pornesc
şi se transpun în calea mea umbrită,
cum deşănţate partituri
ostentativ se odihnesc
pe-o coardă de vioară adesea ruginită.

– wishyoufly

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s