Multumesc!

Ne apropiem de trecerea de pietoni… privim in  dreapta se vede o masina, ne oprim  si asteptam sa treaca… masina incetineste si noi suntem nitel mirati, incetineste si mai apoi opreste asteptandu-ne pe noi sa trecem. Putini surprinsi trecem strada… ei vorbind in continuare de ale lor eu inca mirat privesc spre sofer,  salut si multumesc cu un mic gest cu mana dusa la basca mea  verzuie. Mergand pe trecerea de pietoni privesc inca masina care ne-a acordat prioritate si zambesc … era o soferita! Si nu orice fel de soferita … cu numar de  capitala. Imi revin inca  imagini de anul trecut din Cernauti unde la fel am ramas uimit de cat de linistit erau soferii care nu tlaxonau cand mergeam aiuea pe marginea strazii sau cand treceam fara macar sa ne asiguram. Pur si simplu se opreau , asteptau sa trecem si sa ne vedeam de drum si plecau fara sa comenteze ceva… daca eram la noi probabil am fi auzit tot felul de injuraturi care mai de care mai „siropoase”. Cata diferenta desi initial am tinde sa credem ca ucrainienii sunt mai inapoiati se pare ca sunt mult mai civilizati ca noi … si conduc si ei ca nebunii insa au acel respect, acel ceva care ar trebui sa fie in oricare participant la trafic.

Aceasta  mica intamplare mi-a facut seara mult mai placuta … inca mai sunt oameni „de treaba” in aceasta tarisoara, inca mai pot sa spun un simplu multumesc cuiva, sau ma rog sa sugerez asta printr-un gest care  parca s-a simtit mult mai bine decat zeci de cuvinte! Si este asa de bine sa mai zici in zilele acesta un simplu „multumesc” … in aceasta lume plina de indiferenta unde parca ne obisnuim sa fim monotoni si sa ne simti cum  am avea mai mult potential si mai multe lucruri de contribuit la societatea in care traim si lumea pe care inca ne-o imaginam in mintea noastra, unde ne simtim de cele mai multe ori incapabili si neinplicati, unde ne simtim din ce in ce mai uitati si singuri.

Deja este 12 August, e acusi ora 1 noapte si uite ca eu inca sunt treaz si scriu aceste randuri. Imi amintesc ca  exact acum un an tot pe data de 12 ajungeam  in Bucuresti, apoi Otopeni si in cele din urma ma imbarcam in cursa de  aproximativ o ora spre Varsovia. 🙂 Ah!! ce de amintiri si din Polonia .. frumoasa mai este viata! 😉

Tot reascult melodia „Lost” de mai sus si  imi da asa o stare de incredere si forta, ma incarca de lucruri pozitive desi melodia este una chiar trista in aparenta! 🙂 Insa ce ne-am face noi fara  unele momente de tristete? cum am mai cunoaste la adevarata valoare ce inseamna sa fii implinit? cu siguranta nu am putea sa facem asta, cel putin nu asa cum trebuie!

Just because I’m losing
Doesn’t mean I’m lost
Doesn’t mean I’ll stop
Doesn’t mean I would cross

Just because I’m hurting
Doesn’t mean I’m hurt
Doesn’t mean I didn’t get
What I deserved
No better and no worse

I just got lost
Every river that I tried to cross
Every door I ever tried was locked
Oh and I’m
Just waiting ‘til the shine wears off

[…]

Doar pentru ca pierd

Nu inseamana ca sunt pierdut

Nu inseamna ca ma voi opri

[…]

Doar pentru ca ma doare

Nu inseamana ca sunt ranit

Nu inseamana ca nu am primit ce meritam

[…]

Gata, invizibilul fuge la somn … maine(astazi) este o noua zi! 😉

~Invizibilul~

.

3 thoughts on “Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s