Wake Me Up When September Ends

Uneori in viata avem parte de multe mici intamplari care ne cam pun pe ganduri … unele lucruri mai interesante pe care tindem sa nu le intelegem si sa ne gandim daca nu cumva se intampla cu un motiv anume.

S-a intamplat si acu ceva momente cand dupa ce am scris ce aveam pe sufletel si am simtit atunci si cand aproape terminasem de tastat am dat sa salvez si totul a disparut … nu mai stiu daca am dat din greseala cu „soricelul” pe altceva dar un lucru e clar acuma imi pare rau ca am pierdut acele cuvinte. Si stau si ma gandesc in aceste momente cum as putea sa le transcriu din nou acele sentimente si daca as putea reusi sa fac asta, probabil ca nu in totalitate!

Si astfel iti dai seama ca orice gand,ideie sau sentiment este unica, ea apare si rasare se naste din noi in urma unui proces de creare si face parte din noi din ceea ce suntem noi, din existenta noastra.

E dimineaa din nou … o dimineata rece ce parca iti fixeaza privirea undeva departe si te gandesti la multe lucruri ce te framananta. Si stai asa nemiscat si iti vine sa alergi undeva departe de multime cu dinti inclestati si pumnii stransi si iti vine parca sa bati ceva sau pe cineva pentru a te putea descarca si alergi prin aerul rece al diminetii dar tu nu mai simti nimic ci doar te gandesti la tot si te incurajezi, strangi puternic din pumni si te gandesti la tine… te gandesti ca meriti mult mai mult decat ai in acel moment si iti vine sa strigi cat poti de tare sa urli… ai ochi sclipitori si plini de sentimente si astfel apare si prima lacrima pe care insa nu o simti ca pe o simpla picatura de apa ci mai degraba o simti ca ceva parte din tine, ceva ce parca te spala si te ajuta sa mergi mai departe sa spreri si sa continui sa lupti, ceva ce iti lumineaza calea si te motiveaza pentru ziua ce tocmai urmeaza.

Luna Septembrie … o luna care pe parcursul vietii a adunat atatea intamplari … atatea sentimente pe care nu ai putea sa ti le exprimi scriindu-le pe o hartie, o luna atat de complexa, o luna care iti aminteste ca orice inceput are si un sfarsit si ca cel mai important lucru este tocmai acest drum intre aceste doua stari …

Lacrimi cad si ti-ai dori … nu mai stii ce ti-ai dori poate doar sa nu te mai gandesti la nimic, sa privesti doar ce iti place si sa te incarci din nou cu acea tarie, sa te pregatesti de o noua zi de o noua incercare.

Inca este racoare afara si lacrimile cad parca mai greu si acea parte din tine te linisteste… si dispare tot la fel cum a si aparut, pumnisorii sunt tot la fel de stransi si te pregatesti de lupta tu cu gandurile tale si tot ce te inconjoara.

~Invizibilul~

2 thoughts on “Wake Me Up When September Ends

  1. „E dimineaa din nou … o dimineata rece ce parca iti fixeaza privirea undeva departe si te gandesti la multe lucruri ce te framananta. Si stai asa nemiscat si iti vine sa alergi undeva departe de multime cu dinti inclestati si pumnii stransi si iti vine parca sa bati ceva sau pe cineva pentru a te putea descarca si alergi prin aerul rece al diminetii dar tu nu mai simti nimic ci doar te gandesti la tot si te incurajezi” – super, am avut azi pe la prânz o astfel de stare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s